Conform legii, îngrijirea unui copil minor este îndeplinită în primul rând de către părinte, resp. ambii părinți ai copilului. Cu toate acestea, în unele cazuri, un minor poate fi plasat și în grija unui alt membru al familiei dacă niciunul dintre părinți nu îndeplinește cerințele legale și nu îngrijește în mod corespunzător minorul. Este o jurisprudență constantă că, în procedurile care implică un minor, instanța sau tribunalul ia în considerare interesul superior al copilului în primă instanță.

minor

Restricții privind exercitarea drepturilor părintești

Reglementarea legală a ingerinței în drepturile și obligațiile părintești este conținută în Legea nr. 36/2005 Col. privind familia, astfel cum a fost modificată (denumită în continuare „Legea familiei”). Cea mai mică ingerință în exercitarea drepturilor părintești este suspensie executarea lor pe baza unei hotărâri judecătorești, cu condiția ca unul dintre părinți să fie împiedicat să facă acest lucru printr-un obstacol serios și care este în interesul superior al minorului.

O intervenție mai lungă în exercitarea drepturilor părintești este a lor restricţie. Instanța va face acest pas dacă este necesar pentru interesul minorului și dacă părinții acestuia trăiesc un stil de viață permanent dezordonat, nu își îndeplinesc deloc îndatoririle părintești sau dacă nu prevăd creșterea unui copil minor. În cazul în care instanța restricționează exercitarea drepturilor părintești, decizia va defini și domeniul de aplicare al drepturilor și obligațiilor cărora nu li se aplică restricția.

Cea mai gravă intervenție a instanței în exercitarea drepturilor părintești este a lor privarea. Conform prevederilor § 38 alin. 4 din Legea familiei, instanța privează părintele de exercitarea drepturilor părintești în cazul în care părintele își abuzează de drepturile și obligațiile părintești, în special abuzând, abuzând, neglijând minorul sau maltratând în alt mod minorul sau neglijând grav exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești în ciuda avertismentelor anterioare.

Instanța poate face intervenții mai sus definite în exercitarea drepturilor părintești atât împotriva unuia dintre părinți, cât și în legătură cu ambii părinți ai copilului minor. Cu toate acestea, trebuie precizat că, dacă exercitarea drepturilor părintești a unui părinte este restricționată sau privată, celălalt părinte le poate exercita integral. Dacă niciunul dintre părinți nu își poate exercita drepturile părintești sau dacă instanța a suspendat sau a restricționat exercitarea drepturilor părintești în legătură cu un singur părinte în viață, acesta va desemna un tutore pentru copilul minor. În cazul în care instanța decide să limiteze exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești ale ambilor părinți sau ale unui părinte în viață, va numi și un tutore pentru copilul minor. Obligația de întreținere a părinților față de minor rămâne.

Încredințare pentru înlocuirea îngrijirii personale

Membrii familiei aceștia pot propune instanței încredințarea unui copil minor în grija personală înlocuitoare, fără ca instanța să se pronunțe asupra drepturilor părintești definite mai sus. Problema abilității părintelui de a-și exercita drepturile părintești va face astfel obiectul procedurilor de încredințare a minorului la îngrijirea personală alternativă. Cu toate acestea, o persoană care depune o astfel de propunere trebuie să îndeplinească condițiile prealabile prevăzute de lege și trebuie să aibă o reședință permanentă pe teritoriul Republicii Slovace, trebuie să fie capabilă de acte juridice în întregime, trebuie să aibă personalitate, în special sănătate, condițiile prealabile morale și modul de viață și viața persoanelor care locuiesc cu ea în gospodărie trebuie să garanteze că acesta va oferi o îngrijire personală alternativă în interesul copilului minor. Decizia definește sfera drepturilor și obligațiilor față de copilul minor și, în același timp, determină cuantumul întreținerii părinților copilului.

Retragerea unui minor vs. cel mai bun interes